ştiri generaliste. internet şi cinematograf. cifre, că mie îmi plac cifrele

cronica pregătită la filmul polonez, care aştepta doar butonul cu publică, s-a dus... şi nu era salvată, sau s-a salvat peste ea nimicul paginii albe. ca să nu mi se facă rău de nervi, să scriem de ştiri, astea poate au mai mult noroc şi rămân.

toată lumea net-ului fierbe acum, după ce microsoft a anunţat că o să dea o grămadă de bani pe skype, mai precis 8,5 miliarde de dolari. aici 4 scurte despre mişcări din piaţa newmedia, pe prima, cea mai de impact tocmai am amintit-o.

însă vroiam să atrag atenţia asupra ştirii numărul 3: google, prin portalul youtube, lansează serviciul de închiriere online. busines făcut serios, cu acorduri deja negociate cu cei mai importanţi actori de pe piaţă marile studiouri Warner, Universal şi Sony. atunci când intră jucătorii cei mai grei pe o piaţă înseamnă că afacerea este deja coptă şi e timpul de scuturat pomii. cele mai afectate vor fi mai mult ca sigur industria de DVD-uri şi televiziunile, în special cele cu plată.

google tv, un proiect despre care toată lumea ştie că va exista într-o bună zi, dar nimeni nu ştie care este ziua aia şi nici cum va arăta acest tip de televiziune personalizată, setabilă în funcţie de preferinţele clientului, şi în orice caz cu (unele) servicii plătite, scoate capul la orizont. probabil că filosofia google va fi cea care va da preţurile: gratis un pachet de bază, superfiabil şi uşor de utilizat, şi orice floricică în plus pe bani, cu cît floricica este mai delicată cu atât mai scump va fi serviciul. şi după ce lucrurile se rutineză puţin, toate sit-urile care difuzează astăzi gratis (sau pirateză -adică cer sume simbolice care nu ajung la proprietarii de drepturi) nu vor mai putea fi găsite pe google. probabil că vor putea fi accesate dacă scrii în adress bar numele corect, însă pe motoarele oficiale nu vor mai exista. ar fi proşti să nu facă altfel, şi numai de prostie nu pot să-i suspectez pe cei de la google. piraţii au fost toleraţi până acum, şi în special cei care mai şi cer bani, pentru a deschide apetitul (şi portofelele) publicului. când, mental, gestul de a plăti este făcut, treaba ta de a culege potul cel mare devine mai uşoară.


a doua ştire importantă a dimineţii este faptul că, anul trecut, românii ( cum se spune în media oficială ha, ha, ha) au mers mai mult la cinematograf. creştere de la 5, 2 milioane de spectatori în 2009 la 6,5 milioane în 2010. e drept că această creştere e făcută doar din două filme: Avatar, şi Alice în ţara minunilor, primul aproape 900.000 de spectatori, al doilea aproape 250.000. două 3D, normal. din punct de vedere al sălilor, 3D-ul este mană cerească. fără această revoluţie tehnologică probabil că mai dispăreau jumătate dintre cinematografele din România.

statistica de care am amintit este dată de Observatorul European al Audiovizualului. Alte cifre interesante care mi-au atras atenţia:

• în 2010 în UE s-au produs 1203 filme de lung metraj (inclusiv documentare)
• piaţa cinematografelor în UE este de 6,45 miliarde euro (circa 8,5 USD), cea mai mare valoare atinsă până acum. în continuare America de Nord (Canada şi USA) sunt în faţă cu 10, 5 miliarde USD. (să comparăm în aceeaşi monedă.)
• în UE cota de piaţă a filmelor europene e încă foarte mică, 25,3%, tot americanii iau caimacul cu 68%. diferenţa probabil se duce la coreeni, indieni, ş.a.

pionieri

Nu îmi place, şi nici nu vreau, să colportez ştiri. În special cele care sunt vizibile pe canalele mainstream. Recunosc, şi pentru că nu pot în mod real concura cu o readcţie, şi pentru ca nu îmi plac deloc agregatoarele de ştiri.

Însă nu mă pot opri să nu anunţ că astăzi în România se lansează pentru prima dată un film pe marile ecrane şi, simultan, pe internet. Nu cum v-aţi aştepta: la liber pe net şi pe banii pentru zevzecii care mai dau bani pe bilete. Nu, pe bani şi pe net. Pentru puturoşii care nu vor să iasă din casă, şi care îşi permit costul unui bilet la mall, există opţiunea. Dacă ai superplasmă, 5+1 şi faci intuneric in cameră începe să aducă a cinema la tine acasă. Dacă ai un consort, ieşi la juma de preţ. Dacă mai chemi şi nişte prieteni dai bani mai mulţi pe bere şi floricele. Şi nici nu auzi comentariile acelea fabuloase din sala de cinema.

Cel mai interesant este că eu cred în cel mai serios mod cu putinţă că vremurile astea în care totul este pe net la liber se vor duce într-o bună zi. Zi care nu este nici prea aproape ca să ne speriem, nici prea departe ca să nu o prindem noi, aştia feriţi de accidente stupide şi boli fatale. Încetul cu încetul ceea ce este conţinut va începe să fie plătit. La preţ de dumping la început, din ce în ce mai scump o dată cu trecerea timpului şi dezvirginarea pieţei.

De ce vom ajunge să dăm bani pe conţinutul de pe net? Pentru că acesta costă. E cam ca în viaţă, în politică sau în dragoste - cum vreţi voi - nu exista prânz gratis. Pot exista, pe termen scurt heirup-uri în care cineva sponsorizează/finanţează intrarea pe piaţă şi dă la toţi gratis. Până intră pe piaţă. După, se termină sacul cu bani. Sau mai rău, îi vrea înapoi. Şi vrea mai mulţi decît a băgat, ca Patriciu.

Anii aceştia asistăm la un vest sălbatic al internetului, în care aventurieri, scăpataţi, desperdos care joacă pe o singură carte îşi pun toate energiile şi toţi banii pe un singur cal şi intră pe net. Că doar creşte, e singurul care creşte de când au picat imobiliarele. Numai că energiile şi banii se termină repede. De-asta bloguri, site-uri serioase şi articulate care păreau să reziste o mie de ani dispar peste noapte sau rămân pline de praf la un moment dat. Ca în vestul sălbatic, zilnic apar mii de pagin(oraşe)fantomă, până mai ieri pline de viaţă, împuşcaturi şi fabuloase jocuri de poker. Sistemul este încă entropic. Creşte, ca o schemă piramidală, din energia ultimilor intraţi. Eu am început blogul acesta acum o lună, în acelşi timp în care, satisiţi de atâta scris la perete(le monitorului), vreo câteva bloguri au intrat în hibernare. Însă, în curând o să vedem din ce în ce mai puţini intraţi în sistem. Totodată aceste mega platforme care trăiesc din user generated content vor fi din ce în ce mai jenante. Pentru că userii se vor plictisi şi vor vrea şi ei o prajiturică. Onoarea de a fi gurul forumului sau cele 100 de steluţe pe care le păstrezi, mai strângi 1800 şi le transformi într-un tricou promoţional nu vor mai fi deajuns ca să aduni oameni care să-ţi creeze, gratis, conţinut. Vor creşte, la fel ca muncitorii chinezi, încetul cu încetul pretenţiile. Acum câţiva ani muncitorul chinez muncea 16 ore pe zi pe 10 dolari. Acum vrea 20 şi peste doi ani nu se va mai ridica din pat decât pentru 30.

Evident că vor exista nişte monştri care vor supravieţui, pentru că avantajele conexe pe care le oferă vor fi satisfăcătoare ca să ţină în mişcare morişca. Gen youtube, imdb şi alţii.

Însă când încetul cu încetul se vor strânge bani din piaţă, creatorii de conţinut nu se vor mai vinde gratis. Pentru că cei care vor vinde conţinutul îşi vor permite să-l plătescă pe cel care poate aduce relevanţă şi creativitate. Transformarea nu va fi brutală, ceva de genul "de la 1 ianuarie plăteşte toată lumea". Şi e greu de precizat dacă acestă tranziţie se va întinde pe doi ani sau douăzeci. Ştirea semnalată, care a dat naştere la polologhia de mai sus, este unul dintre multele semne că suntem în plin proces de tranziţie.

Pe lângă Muvix (care trăieşte încă pe banii imperiului Pro) iata si un newcomer, respectiv Webkino (sau poate greşesc pentru că eu nu ştiu nimic despre companie), care, inteligent, alege o nişă.

Şi ca să inchei această acoladă enormă şi să aduc lucrurile şi analogiile în lumea filmului, iată şi anecdota pentru cei interesaţi de istoriile cinematografice. Americanii, cei care astăzi fac atâta scandal legat de piratare şi piraterie, la începutul secolului XX, adica acum o sută de ani, au piratat tone de filme europene. La acel moment cinematograful francez în special, dar şi cel italian, superputernic la acea vreme, nu au reuşit să scoată niciun un ban, sau foarte puţin bani din cei încasaţi, pentru că distribuitorii americani puneau mâna pe copii de filme şi nu plăteau niciun fel de drepturi. În timp ce europenii tuşeau verzi de furie, americanii, când au văzut că se scot bani buni cu jucaria asta, şi ca să scape de scandalurile cu tribunale, şi pentru că piaţa locală avea un specific, au început să bage bani şi să facă singuri filme. Moment în care au devenit fireşte foarte atenţi cu drepturile de autor.

Nu ştiu dacă voi afla vreodată, sau dacă vor fi făcute publice pe bune datele, dar, legat de filmul Periferic, eu aş risca un pariu şi aş merge pe varianta că, în primele şase luni de la lansare, (e drept, şi dacă vor face ceva marketing si promo) cei de la Webkino vor strînge peste 1000 de vizionări plătite. Ceea ce nu ar fi rău deloc dacă ţinem cont de cum arată cifrele intrărilor la cinematograf.

.