În primul rând trebuie să încep printr-o confesiune: sunt un mare fan David Lynch. Aşa că nu m-am putu opri să nu scriu despre asta.
Legendarul producător Dino De Laurentiis îl aprecia foarte mult pe David Lynch. De Laurentiis era în pragul falimentului după colaborarea celor doi la Dune, primul în calitate de producător/investitor, al doilea în calitate de regizor. Deşi ecraniza unul dintre cele mai celebre romane SF, cu o distribuţie plină de staruri, viziunea lynchiană n-a convins box-officul. În general la Hollywood să ratezi o mare producţie este ultima greşeală, adică nu mai ai ocazia să greşeşti după aia. Totuşi, în ciuda oricăror cutume, producătorul îi lasă mână liberă lui Lynch care reuşeşte să creeze o capodoperă. Indiferent de cine face clasamentul Blue Velvet este printre primele filme ale anilor 80. O poveste romantic-crudă care stă sub personalitatea hipnotizantă a personajului negativ, sadicul ucigaş interpretat de Denis Hopper (poate în cel mai bun rol al lui) şi a victimei sale, sclava sexuală Isabela Rosselini.
Relaţia victimă-călău dintre cei doi e punctată de secvenţe extrem de puternice, la limita suportabilului. Legenda spune însă că ceea ce vedem în celebrul film nu era totul, că imaginaţia (bolnavă) a lui Lynch produsese şi alte secvenţe, filmul ar fi trebuit să aibă peste 3 ore. Însă speriat de faliment De Laurentis s-a impus şi a scos ce era mai dur. Şi secvenţele cu pricina s-au pierdut. Chiar dacă ar fi putut fi adăugate apoi după succesul fabulos care ar fi permis ca macar varianta DVD să fie mai dură, cu atât mai mult cu cât gradul de violenţă şi sex permise intr-o peliculă a devenit mult mai relaxat în anii 90.
Surpriza este că, în mod miraculos, secvenţele respective au fost redescoperite. Probabil că puţin mai demult, dar marketingul face ca, la împlinirea aniversării de 25 de ani de la lansarea filmului să fie lansată o nouă editţie pe DVD care să conţină 51 de minute cu scenele considerate prea dure. Cea mai celebră, pentru că au povestit despre ea actorii şi regizorul prin interviuri, este cea a sfârcurilor în flăcări. Acum pe materialul adiţional din această ediţie aniversară.
Interesant este că secvenţele respective sunt prezentate doar ca material adiţional. David Lynch a refuzat, deşi i s-a propus, să remonteze materialul. S-ar putea să aibă dreptate şi filmul, care este atât de rotund, să fi suferit cu aceste secvenţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu