două-trei săptămîni de postări aproape zilnice, rivalizând cu profesioniştii.
vorbim de frecvenţă, nu de calitate :).
după care o tăcere asurzitoare care îmi alungă pe cei doi cititori.
da, da, treabă are toată lumea, asta nu e o scuză.
însă eu, după frustrarea de a pierde însemnări, am traversat marea dezamăgire de a nu putea sa merg nici anul acesta la TIFF (şi nu din cauza mea, cred şi astăzi cu tărie). chestie care mi-a alungat vreo câteva zile buna dispoziţie precum şi cheful de a mai scrie.
şi colac peste pupăză m-a mai lovit şi o maladie cam neplăcută, din fericire o formă uşoară. legat de boala respectivă, nu dau alt amanunt decât că m-am simţit cumva vesel pentru că este o boală care m-a dus tot timpul cu gândul, printr-o asociaţie de idei extrem de forţată, la filmul Calăuza. adică, la urma urmei, poate a venit de la prea mult film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu