rambo, pe negativ şi polonez

Festivalul filmului european are marele merit că te ajută, in confortul atât de placut al întunericului de cinematograf, să întâlneşti filme pe care nu le vei vedea altfel niciodată. Că sunt filme care nu-ţi cutremură viaţa (de spectator) e demonstrat şi de faptul că, în general, nu intră niciunul dintre ele în regimul distribuţiei clasice. Pe undeva, filmul european este la fel de popular ca filmul românesc doar limba e alta.

E greu să promovezi ceva fără să ştii despre ce este vorba, dar ţin musai să marchez acest eveniment, printre puţinele care te ajută să vezi pe ce cheltuie CNC-urile din celelalte ţări europene. Privind din perspectiva asta, ai noştri nu mai arată aşa nătângi uneori. Şi alţii cheltuie bani pe filme care în mod cert nu par (cel puţin din sinopsis) a face săli pline.

Privind programul festivalului, aşa, în încercarea de a alege 2-3 titluri la care să-mi incerc norocul (nu fac nicio recomandare, fiecare cască pe mâna lui) am dedus că tema predilectă a filmelor, care trebuie remarcat sunt toate drama, şi până şi cele tăguite comedie nu par a reuşi să smulgă zâmbete prea multe, este conflictul interetnic. Peste tot în Europa, asta pare a fi tema centrală: cum ne acomodăm cu auslanderii, sau cum ne acomodăm cu vecinul pe care istoria l-a făcut să aibă aceeaşi cetăţenie ca tine însă să vorbească o altă limbă. Sincer aş crede că e o temă care bântuie conştinţa cineaştilor dacă nu aş avea bănuiala că e tema finanţată cu predilecţie de granturile Eurimages. Aşa că scenariştii cântă ce vrea cine plăteşte.

OK, să mai adaug ceva, pentru că ce scrisei mai sus poate părea peiorativ şi poate nu este cu adevărat o invitaţie. Festivalul Filmului European este locul în care ai putut să vezi pe marele ecran anii trecuţi Romanzo Criminale, filmul incredibil de precis, tensionat şi bun al lui Michele Placido, mai cunoscut la noi sub numele de Comisarul Catani decât ca regizor, sau mai celebrele  Gomora şi Panglica albă.

Nestemata festivalului pare filmul polonezului Jerzy Skolimowski Essential Killing. Numele nu vă spune mare lucru, dar pe cartea lui de vizită este scenariul la Cuţitul în apă  al lui Roman Polanski. Filmul care deschide festivalul este o variantă în oglindă a lui Rambo: un taliban este vânat de o armată întreagă prin munţi şi păduri. Cam decorul din mai celebrul film. Numai că soldatul american e arab acuma, şi Stalone este înlocuit de Vincent Gallo, un actor care face orice numai să joace (dacă nu cumva le regizează el) în filme cât mai independente şi nonconformiste. Pentru modul în care se ascunde prin păduri în filmul ăsta a primit la Veneţia Best Actor.

Aşa că vă invit să jucaţi la ruleta (nu e rusească) programului şi să vedeţi cum e şi la alţi europeni.