Nu îmi place, şi nici nu vreau, să colportez ştiri. În special cele care sunt vizibile pe canalele mainstream. Recunosc, şi pentru că nu pot în mod real concura cu o readcţie, şi pentru ca nu îmi plac deloc agregatoarele de ştiri.
Însă nu mă pot opri să nu anunţ că astăzi în România se lansează pentru prima dată un film pe marile ecrane şi, simultan, pe internet. Nu cum v-aţi aştepta: la liber pe net şi pe banii pentru zevzecii care mai dau bani pe bilete. Nu, pe bani şi pe net. Pentru puturoşii care nu vor să iasă din casă, şi care îşi permit costul unui bilet la mall, există opţiunea. Dacă ai superplasmă, 5+1 şi faci intuneric in cameră începe să aducă a cinema la tine acasă. Dacă ai un consort, ieşi la juma de preţ. Dacă mai chemi şi nişte prieteni dai bani mai mulţi pe bere şi floricele. Şi nici nu auzi comentariile acelea fabuloase din sala de cinema.
Cel mai interesant este că eu cred în cel mai serios mod cu putinţă că vremurile astea în care totul este pe net la liber se vor duce într-o bună zi. Zi care nu este nici prea aproape ca să ne speriem, nici prea departe ca să nu o prindem noi, aştia feriţi de accidente stupide şi boli fatale. Încetul cu încetul ceea ce este conţinut va începe să fie plătit. La preţ de dumping la început, din ce în ce mai scump o dată cu trecerea timpului şi dezvirginarea pieţei.
De ce vom ajunge să dăm bani pe conţinutul de pe net? Pentru că acesta costă. E cam ca în viaţă, în politică sau în dragoste - cum vreţi voi - nu exista prânz gratis. Pot exista, pe termen scurt heirup-uri în care cineva sponsorizează/finanţează intrarea pe piaţă şi dă la toţi gratis. Până intră pe piaţă. După, se termină sacul cu bani. Sau mai rău, îi vrea înapoi. Şi vrea mai mulţi decît a băgat, ca Patriciu.
Anii aceştia asistăm la un vest sălbatic al internetului, în care aventurieri, scăpataţi, desperdos care joacă pe o singură carte îşi pun toate energiile şi toţi banii pe un singur cal şi intră pe net. Că doar creşte, e singurul care creşte de când au picat imobiliarele. Numai că energiile şi banii se termină repede. De-asta bloguri, site-uri serioase şi articulate care păreau să reziste o mie de ani dispar peste noapte sau rămân pline de praf la un moment dat. Ca în vestul sălbatic, zilnic apar mii de pagin(oraşe)fantomă, până mai ieri pline de viaţă, împuşcaturi şi fabuloase jocuri de poker. Sistemul este încă entropic. Creşte, ca o schemă piramidală, din energia ultimilor intraţi. Eu am început blogul acesta acum o lună, în acelşi timp în care, satisiţi de atâta scris la perete(le monitorului), vreo câteva bloguri au intrat în hibernare. Însă, în curând o să vedem din ce în ce mai puţini intraţi în sistem. Totodată aceste mega platforme care trăiesc din user generated content vor fi din ce în ce mai jenante. Pentru că userii se vor plictisi şi vor vrea şi ei o prajiturică. Onoarea de a fi gurul forumului sau cele 100 de steluţe pe care le păstrezi, mai strângi 1800 şi le transformi într-un tricou promoţional nu vor mai fi deajuns ca să aduni oameni care să-ţi creeze, gratis, conţinut. Vor creşte, la fel ca muncitorii chinezi, încetul cu încetul pretenţiile. Acum câţiva ani muncitorul chinez muncea 16 ore pe zi pe 10 dolari. Acum vrea 20 şi peste doi ani nu se va mai ridica din pat decât pentru 30.
Evident că vor exista nişte monştri care vor supravieţui, pentru că avantajele conexe pe care le oferă vor fi satisfăcătoare ca să ţină în mişcare morişca. Gen youtube, imdb şi alţii.
Însă când încetul cu încetul se vor strânge bani din piaţă, creatorii de conţinut nu se vor mai vinde gratis. Pentru că cei care vor vinde conţinutul îşi vor permite să-l plătescă pe cel care poate aduce relevanţă şi creativitate. Transformarea nu va fi brutală, ceva de genul "de la 1 ianuarie plăteşte toată lumea". Şi e greu de precizat dacă acestă tranziţie se va întinde pe doi ani sau douăzeci. Ştirea semnalată, care a dat naştere la polologhia de mai sus, este unul dintre multele semne că suntem în plin proces de tranziţie.
Pe lângă Muvix (care trăieşte încă pe banii imperiului Pro) iata si un newcomer, respectiv Webkino (sau poate greşesc pentru că eu nu ştiu nimic despre companie), care, inteligent, alege o nişă.
Şi ca să inchei această acoladă enormă şi să aduc lucrurile şi analogiile în lumea filmului, iată şi anecdota pentru cei interesaţi de istoriile cinematografice. Americanii, cei care astăzi fac atâta scandal legat de piratare şi piraterie, la începutul secolului XX, adica acum o sută de ani, au piratat tone de filme europene. La acel moment cinematograful francez în special, dar şi cel italian, superputernic la acea vreme, nu au reuşit să scoată niciun un ban, sau foarte puţin bani din cei încasaţi, pentru că distribuitorii americani puneau mâna pe copii de filme şi nu plăteau niciun fel de drepturi. În timp ce europenii tuşeau verzi de furie, americanii, când au văzut că se scot bani buni cu jucaria asta, şi ca să scape de scandalurile cu tribunale, şi pentru că piaţa locală avea un specific, au început să bage bani şi să facă singuri filme. Moment în care au devenit fireşte foarte atenţi cu drepturile de autor.
Nu ştiu dacă voi afla vreodată, sau dacă vor fi făcute publice pe bune datele, dar, legat de filmul Periferic, eu aş risca un pariu şi aş merge pe varianta că, în primele şase luni de la lansare, (e drept, şi dacă vor face ceva marketing si promo) cei de la Webkino vor strînge peste 1000 de vizionări plătite. Ceea ce nu ar fi rău deloc dacă ţinem cont de cum arată cifrele intrărilor la cinematograf.
.
Însă nu mă pot opri să nu anunţ că astăzi în România se lansează pentru prima dată un film pe marile ecrane şi, simultan, pe internet. Nu cum v-aţi aştepta: la liber pe net şi pe banii pentru zevzecii care mai dau bani pe bilete. Nu, pe bani şi pe net. Pentru puturoşii care nu vor să iasă din casă, şi care îşi permit costul unui bilet la mall, există opţiunea. Dacă ai superplasmă, 5+1 şi faci intuneric in cameră începe să aducă a cinema la tine acasă. Dacă ai un consort, ieşi la juma de preţ. Dacă mai chemi şi nişte prieteni dai bani mai mulţi pe bere şi floricele. Şi nici nu auzi comentariile acelea fabuloase din sala de cinema.
Cel mai interesant este că eu cred în cel mai serios mod cu putinţă că vremurile astea în care totul este pe net la liber se vor duce într-o bună zi. Zi care nu este nici prea aproape ca să ne speriem, nici prea departe ca să nu o prindem noi, aştia feriţi de accidente stupide şi boli fatale. Încetul cu încetul ceea ce este conţinut va începe să fie plătit. La preţ de dumping la început, din ce în ce mai scump o dată cu trecerea timpului şi dezvirginarea pieţei.
De ce vom ajunge să dăm bani pe conţinutul de pe net? Pentru că acesta costă. E cam ca în viaţă, în politică sau în dragoste - cum vreţi voi - nu exista prânz gratis. Pot exista, pe termen scurt heirup-uri în care cineva sponsorizează/finanţează intrarea pe piaţă şi dă la toţi gratis. Până intră pe piaţă. După, se termină sacul cu bani. Sau mai rău, îi vrea înapoi. Şi vrea mai mulţi decît a băgat, ca Patriciu.
Anii aceştia asistăm la un vest sălbatic al internetului, în care aventurieri, scăpataţi, desperdos care joacă pe o singură carte îşi pun toate energiile şi toţi banii pe un singur cal şi intră pe net. Că doar creşte, e singurul care creşte de când au picat imobiliarele. Numai că energiile şi banii se termină repede. De-asta bloguri, site-uri serioase şi articulate care păreau să reziste o mie de ani dispar peste noapte sau rămân pline de praf la un moment dat. Ca în vestul sălbatic, zilnic apar mii de pagin(oraşe)fantomă, până mai ieri pline de viaţă, împuşcaturi şi fabuloase jocuri de poker. Sistemul este încă entropic. Creşte, ca o schemă piramidală, din energia ultimilor intraţi. Eu am început blogul acesta acum o lună, în acelşi timp în care, satisiţi de atâta scris la perete(le monitorului), vreo câteva bloguri au intrat în hibernare. Însă, în curând o să vedem din ce în ce mai puţini intraţi în sistem. Totodată aceste mega platforme care trăiesc din user generated content vor fi din ce în ce mai jenante. Pentru că userii se vor plictisi şi vor vrea şi ei o prajiturică. Onoarea de a fi gurul forumului sau cele 100 de steluţe pe care le păstrezi, mai strângi 1800 şi le transformi într-un tricou promoţional nu vor mai fi deajuns ca să aduni oameni care să-ţi creeze, gratis, conţinut. Vor creşte, la fel ca muncitorii chinezi, încetul cu încetul pretenţiile. Acum câţiva ani muncitorul chinez muncea 16 ore pe zi pe 10 dolari. Acum vrea 20 şi peste doi ani nu se va mai ridica din pat decât pentru 30.
Evident că vor exista nişte monştri care vor supravieţui, pentru că avantajele conexe pe care le oferă vor fi satisfăcătoare ca să ţină în mişcare morişca. Gen youtube, imdb şi alţii.
Însă când încetul cu încetul se vor strânge bani din piaţă, creatorii de conţinut nu se vor mai vinde gratis. Pentru că cei care vor vinde conţinutul îşi vor permite să-l plătescă pe cel care poate aduce relevanţă şi creativitate. Transformarea nu va fi brutală, ceva de genul "de la 1 ianuarie plăteşte toată lumea". Şi e greu de precizat dacă acestă tranziţie se va întinde pe doi ani sau douăzeci. Ştirea semnalată, care a dat naştere la polologhia de mai sus, este unul dintre multele semne că suntem în plin proces de tranziţie.
Pe lângă Muvix (care trăieşte încă pe banii imperiului Pro) iata si un newcomer, respectiv Webkino (sau poate greşesc pentru că eu nu ştiu nimic despre companie), care, inteligent, alege o nişă.
Şi ca să inchei această acoladă enormă şi să aduc lucrurile şi analogiile în lumea filmului, iată şi anecdota pentru cei interesaţi de istoriile cinematografice. Americanii, cei care astăzi fac atâta scandal legat de piratare şi piraterie, la începutul secolului XX, adica acum o sută de ani, au piratat tone de filme europene. La acel moment cinematograful francez în special, dar şi cel italian, superputernic la acea vreme, nu au reuşit să scoată niciun un ban, sau foarte puţin bani din cei încasaţi, pentru că distribuitorii americani puneau mâna pe copii de filme şi nu plăteau niciun fel de drepturi. În timp ce europenii tuşeau verzi de furie, americanii, când au văzut că se scot bani buni cu jucaria asta, şi ca să scape de scandalurile cu tribunale, şi pentru că piaţa locală avea un specific, au început să bage bani şi să facă singuri filme. Moment în care au devenit fireşte foarte atenţi cu drepturile de autor.
Nu ştiu dacă voi afla vreodată, sau dacă vor fi făcute publice pe bune datele, dar, legat de filmul Periferic, eu aş risca un pariu şi aş merge pe varianta că, în primele şase luni de la lansare, (e drept, şi dacă vor face ceva marketing si promo) cei de la Webkino vor strînge peste 1000 de vizionări plătite. Ceea ce nu ar fi rău deloc dacă ţinem cont de cum arată cifrele intrărilor la cinematograf.
Pe mine, una, m-ai fi convins sa vad filmul asta daca-mi spuneai, de exemplu, ca joaca si Mimi in el :)
RăspundețiȘtergere